Пример: Транспортная логистика
Я ищу:
На главную  |  Добавить в избранное  

Ветеринария /

Гинекология, андрология и воспроизведение домашних животных

←предыдущая  следующая→
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 



Скачать реферат


Biotehnologie şi genetică animală

Anatomia şi topografia aparatului genital femel

Aparatul genital al femelei îndeplineşte în organism trei funcţii:

 elaborează gameţi feminini;

 secretă o serie de hormoni sexuali;

 asigură copulaţia, fecundaţia, nidaţia şi dezvoltarea produsului de concepţie.

Din punct de vedere topografic, organele genitale femele se împart în:

a) interne – genitalia internă (vaginul, uterul, oviductele şi ovarele);

b) externe – genitalia externă (vulva, vestibulul vaginal şi clitorisul).

Organele genitale externe.

Vulva (vulva) reprezintă orificiul extern al tractului genital. Ea este constituită din două labii, care sunt reunite prin două comisuri: inferioară (comissura labiorum inferior) şi superioară (comissura labiorum superior). Unindu-se, labiile formează fanta genitală. Fanta vulvară este orientată vertical, iar la unele specii la comisura inferioară se găseşte un smoc de păr (la vacă).

Ca bază anatomică, labiile (labia vulvae) au muşchi striat cu fibre orientate circular, numit muşchiul constrictor al vulvei (m. constrictor vulvae). La exterior fiecare labie vulvară este acoperită cu piele fină bogată în glande sebacee şi sudoripare. Pielea este prevăzută cu pieri rari. La vacă, oaie, capră, scroafă şi căţea comisura superioară a fantei genitale este rotunjită, iar cea ventrală este ascuţită. La iapă comisura superioară este ascuţită, iar cea inferioară largă, rotunjită, adăpostind în ea o fosetă clitoridiană largă.

Clitorisul (clitoris, cunnus) este un organ erectil, analog al penisului, rudiment al corpului cavernos, are două rădăcini, un corp şi un gland. Rădăcinile se inseră pe arcada ischiatică şi sunt acoperite de un muşchi ischiocavernos rudimentar. Corpul clitorisului este orientat caudo-dorsal şi proemină în comisura inferioară a vulvei. Clitorisul este prevăzut la extremitatea inferioară cu glandul clitoridian. Glandul clitorisului la iapă este bine dezvoltat şi este dotat cu un «capişon» prepuţial bine evidenţiat.

Corpul cavernos al clitorisului (asemănător corpilor cavernoşi de la mascul) este acoperit de o albuginee şi bogat în terminaţii nervoase; în timpul actului sexual sesizează excitaţiile neuro-sexuale, fiind capabil la erecţie limitată.

Vestibulul vaginal (vestibulum vaginae) începe de la fanta genitală şi se termină la meatul urinar, fiind un conduct comun uro-genital. Vestibulul vaginal la animalele mari are lungimea de 8-14 cm, conductul lui are o proiecţie orientată de jos în sus şi înainte. La vaci, scroafe, oi şi capre meatul urinar este precedat de un diverticul suburetral (diverticulum suburetrale). Această particularitate anatomică trebuie luată în seamă la introducerea pipetei în timpul însămânţării artificiale a vacilor prin metoda tactil-recto-cervicală şi la cateterizarea vezicii urinare. La iepe diverticulul lipseşte. Delimitarea vestibulului de vagin se face printr-un pliu al mucoasei – himenul rudimentar, situat la nivelul orificiului extern al uretrei. La femelele animalelor agricole himenul (hymen) este redus la un pliu. Uneori, complet dezvoltat, se întâlneşte la scrofiţe şi iepe.

Peretele vestibulului este lipsit de seroasă, conţine o musculatură proprie striată, iar stratul vascula, bine dezvoltat la căţea şi iapă, formează bulbii vestibulari (bulbus vestibuli), formaţiuni de tip erectil, care în timpul actului sexual se umflă şi se îngroaşă. Mucoasa vestibulară este netedă şi roză; aderă la musculoasă prin submucoasa în care se găsesc glandele vestibulare mari (gl. vestibulare major). Printr-un orificiu aceste glande (la vacă, oaie, iepuroaică) se deschid lateral meatului urinar. Caudal şi lateral meatului urinar sunt dispuse pe două rânduri orificiile glandelor vestibulare mici (iapă, scroafă, căţea). Secretul acestor glande lubrifiază mucoasa vestibulară în timpul stadiului de excitare a ciclului sexual.

Organele genitale interne.

Vaginul (vagina, colpos) este un organ musculo-membranos tubular lung, se găseşte în cavitatea pelviană, fiind delimitat anterior de cervix şi posterior de meatul urinar. Dorsal, faţă de vagin este dispus rectul, iar ventral – vezica urinară. Vaginul împreună cu vestibulul vaginal alcătuieşte conductul copulator.

În structura peretelui vaginal sunt trei straturi: mucoasa, musculoasa şi seroasa. Învelitoarea externă, seroasa, este continuarea seroasei uterine şi îmbracă vaginul numai parţial. În partea posterioară vaginul este dotat cu o adventice conjunctivă care continuă cu ţesutul conjunctiv retroperitoneal. Musculoasa este reprezentată printr-un strat circular intern şi un strat longitudinal extern, între ele găsindu-se stratul vascular.

La vacă vaginul este lung de 30-35cm, mucoasa formează o serie de pliuri longitudinale, care fac posibilă dilatarea acestuia. De o parte şi de alta a liniei mediane inferioare se găsesc două canale Gartner (ductus Gartneri) care se deschid cu orificii, diametrul cărora este de 1,5-2mm lângă meatul urinar.

La iapă vaginul este de formă cilindrică, turtit dorso-ventral, cu lungimea de 20-25cm.

La vacă, iapă, oaie şi capră anterior vaginul se lărgeşte formând bolta vaginală (fornix vaginae). La scroafă bolta vaginală lipseşte şi vaginul fără graniţe pronunţate trece în cervix.

Uterul (uterus, hystera, metra) este un organ tubular, musculo-membranos, care este destinat adăpostirii şi asigurării condiţiilor dezvoltării produsului de concepţie de la nidaţie şi până la parturiţie. Ca topografie, uterul este aşezat în cavitatea pelviană şi zona posterioară a cavităţii abdominale (vacă, oaie, capră, iapă). La unele specii (scroafă, iepuroaică) el se găseşte aproape în totalitate în cavitatea abdominală. Uterul este suspendat în cavitatea abdomino-pelviană prin cele două ligamente largi.

Anatomic uterul este format din două coarne, corp şi cervix (colul uterin). La majoritatea animalelor agricole uterul este bicorn. La iepure şi alte rozătoare uterul este dublu, cu două canale cervicale, care se deschid aparte prin două orificii externe în vagin.

Cervixul (cervix) este componenta caudală a uterului şi reprezintă un organ cilindric cu pereţii groşi, care uneşte cavitatea uterină cu cea vaginală. Canalul cervical comunică cu vaginul prin ostiumul vaginal, iar cu uterul prin ostiumul uterin. Canalul cervical (canalis cervicis) este închis, cu excepţia stadiului de excitare a ciclului sexual şi parturiţiei. Cervixul poate rămâne întredeschis şi în unele cazuri patologice (endometrite puerperale, metrită purulentă cronică sau în caz de avort). Anatomic cervixul este format din două porţiuni: porţiunea prevaginală, mai lungă, şi porţiunea vaginală, care la unele specii pătrunde în bolta vaginală (fornix vaginae) şi formează o proeminenţă.

Mucoasa cervicală formează numeroase pliuri longitudinale, care la unele specii depăşesc ostiumul vaginal, se dispun radiar şi circular formând «floarea involtă» (la scroafe lipseşte). Mucoasa este căptuşită cu un epiteliu cilindric, ea funcţionează ca o glandă care elimină mucus cervical ce conţine mucină. Acest secret posedă calităţi bactericide şi bacteriostatice. Având o sarcină electrică negativă, mucusul cervical formează un câmp electric care dirijează spermii spre oviduct. Cantitatea secretului cervical la vacile negestante este neînsemnată, dar în timpul gravidităţii ostiumul vaginal al cervixului este astupat cu un dop de mucus al gestaţiei. Acest dop îndeplineşte rolul de barieră şi se păstrează pe tot parcursul sarcinii şi în următoarele câteva zile după parturiţie. În timpul căldurilor mucusul este fluid, transparent şi este eliminat într-o cantitate mare. Musculoasa cervicală este formată din trei straturi: cel intern, circular, fiind mai gros, la contractarea fibrelor musculare netede asigură închiderea ermetică a canalului cervical. Stratul extern, din fibre musculare dispuse longitudinal, este mai subţire.

←предыдущая  следующая→
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ... 



Copyright © 2005—2007 «Mark5»