Гинекология, андрология и воспроизведение домашних животных

gestaţie, adică în timpul inplantaţiei; atinge un prag maxim între 55-75 zile, iar între zilele 120-150 producerea hormonului încetează.

Rolul fiziologic al PMSG-ului se manifestă în reglarea activităţii foliculare a ovarului din timpul gestaţiei precum şi în formarea corpului galben. PMSG are efect puternic de FSH şi efecte slabe de LH. Stimulează diviziunea celulelor interstiţiale ale ovarului şi dezvoltarea mai multor foliculi ovarieni. FSH-ul singur nu poate produce ovulaţia, fiind necesară o cantitate de LH exogen sau endogen. La tineretul nedezvoltat din punct de vedere sexual, cu PMSG se poate obţine o dezvoltare foliculară intensă, iar pentru obţinerea ovulaţiei, este nevoie de administrarea de LH (HCG).

La femelele adulte, odată cu dezvoltarea foliculilor rezultă şi cantităţi însemnate de estrogeni, care la rândul lor vor provoca o descărcare de LH.

La femele, gonadotropina serică administrată stimulează maturarea şi dezvoltarea foliculilor ovarieni, contribuie la procesul ovulaţiei şi restabileşte desfăşurarea normală a ciclurilor sexuale; la masculi hormonul stimulează procesul de spermiogeneză.

În terapia hormonală ori de câte ori dorim să obţinem un efect asemănător celui produs de FSH, vom folosi gonadotropina serică.

Deoarece tratamentul cu SJG, stabilizat sau nu cu fenol 0,5%, dă reacţii imunologice foarte evidente, se va proceda la desensibilizarea femelei cu 0,5ml ser, intradermic, în tegumentul vulvar. După 30 minute se administrează întreaga doză. Femelele rămân sub observaţie timp de 2 ore. La nevoie se folosesc antihistaminicele de sinteză (cortizol sau adrenalină, sol. 0,1%, 5-8ml) dacă apar semnele şocului anafilactic. Datorită acestui fapt, preparatele PMSG se comercializează sub formă liofilizată. Produsele comerciale care conţin PMSG sunt: Ser gonadotrop, Serigon, Folligon,Hemoantin.

Indicaţiile terapeutice sunt:

 lipsa ciclicităţii sexuale;

 căldurile silenţioase;

 hipoplazia ovariană;

 sincronizarea căldurilor după un tratament prealabil cu gestageni;

 producerea poliovulaţiei;

 stimularea spermiogenezei.

După administrări repetate de PMSG este posibilă apariţia de antigonadotropine.

Gonadotropina corionică (Human Corionic Gonadotropin – HCG sau Prolan)

HCG este secretată de către vilozităţile corionului uman. Hormonul se găseşte în urina şi sângele femeii gravide şi la unele primate, începând de la a 30-a zi de sarcină şi ajunge la valoarea de vârf în jur de 62 zile, după care nivelul hormonal scade.

Gonadotropina corionică este bogată în fracţiunea LH, cu toate că conţine şi fracţiunea FSH, motiv pentru care se foloseşte în toate cazurile când se pune problema de a obţine un efect asemănător hormonului LH adenohipofizar. Astfel, se poate afirma că la femelă, honadotropina corionică administrată stimulează ovulaţia şi formarea corpului galben progestativ.

La masculi, hormonul acţionează asupra glandelor interstiţiale Leydig, determinând elaborarea androgenilor.

Produsele comerciale care conţin HCG sunt: Gonacorul, Ghorulonul, Prolanul E, Praedyn, Chorioman, Hymfalon.

Indicaţiile terapeutice ale HCG-ului sunt:

 controlul ovulaţiei;

 în repetarea căldurilor silenţioase;

 în ovulaţia întârziată;

 în chiştii ovarieni, tratament la care se poate asocia şi progesteron;

 în stimularea poliovulaţiei şi a gestaţiilor gemelare;

 pentru profilaxia mortalităţii zigotale de origine hormonală (administrarea HCG în a 4-a zi după însămânţare în vederea stimulării activităţii corpului galben).

Prolactina

Prolactina (hormonul luteotrop – LTH, hormonul lactogen) este un proteohormon produs de celulele acidofile ale adenohipofizei. Fiind considerată mai multă vreme a treia gonadotropină, prolactina s-a dovedit a avea un efect mamotrop, de întreţinere şi stimulare a corpului galben, în asociere cu LH, şi un efect de inductor al comportamentului matern la mamifere.

La masculi acţiunea conjugată a FSH-ului şi a prolactinei stimulează spermiogeneza şi activitatea celulelor glandulare ale prostatei.

Prolactina se produce împreună cu somatotropina (STH) şi într-o oarecare măsură îi dublează acţiunea.

Prolactina este preluată de glanda mamară, interstiţiul ovarului şi de corpul galben. Principalele efecte ale prolactinei sunt asupra metabolismului lactaţiei şi a funcţiei corpului galben.

Efectul prolactinei în secreţia laptelui nu este asemănătoare la toate speciile. La unele specii prolactina ia parte doar la inducerea secreţiei lactate (rol lactogen), pe când la alte specii are şi un rol de menţinere a lactaţiei (lactopoetic). Cele două efecte sunt realizate în asociaţie cu ceilalţi hormoni ai complexului lactotrop.

La vacă este foarte important efectul mamotrop al prolactinei. Administrată imediat, înainte şi după fătare, se poate obţine o creştere a glandei mamare. Oprirea prolactinei înainte de fătare, întârzie pornirea secreţiei lactate şi scade conţinutul în lactoză din lapte. Lipsa prolactinei după declanşarea lactaţiei nu are efecte negative nici asupra scăderii cantitative a laptelui şi nu influenţează compoziţia lui, deci efectul lactopoetic nu este important.

Hormonii ovarieni

Ovarul produce estrogeni, gestageni şi cantităţi mici de androgeni, iar în timpul gestaţiei şi relaxină.

Hormonii estrogeni

Termenul de estrogeni provine de la cuvântul latin oestrus şi se referă la o categorie de substanţe organice larg răspândite în lumea animală şi vegetală care, deşi diferite din punct de vedere chimic, exercită efecte fiziologice asemănătoare, producând modificări caracteristice stadiului de excitaţie al ciclului sexual la nivelul aparatului genital şi în modul de comportare al femelei.

Estrogenii naturali după regnul în care se găsesc se clasifică în: estrogeni animali, estrogeni vegetali sau fitoestrogeni şi estrogeni minerali.

Estrogenii animali sunt produşi de ovar prin celulele granuloase şi teacă internă a foliculului galben, corticosuprarenala, placenta, în a doua parte a gestaţiei şi testiculul prin epiteliul seminifer.

Din punct de vedere chimic estrogenii sunt 18-C steroide cu un ciclu aromatic. Substanţa care stă la baza lor este colesterina. Cei mai importanţi estrogeni naturali sunt 17-beta estradiol, estrona şi estriolul. Adevăratul hormon estrogenic este considerat estradiolul, iar estriolul şi estrona sunt produşi ce rezultă din catabolizarea estradiolului. Estrogenii circulă în sânge în cantităţi mici în stare liberă sau într-o combinaţie complexă, sub formă de estroproteine şi betaproteine. Inactivarea lor se produce în ficat prin convertire şi cuplare, fiind legate de acidul glucuronic şi sulfuric şi apoi eliminate prin urină.

Estrogenii prezintă două mari categorii de acţiuni biologice:

 asupra aparatului genital;

 asupra întregului organism.

Acţiunile asupra aparatului genital feminin sunt:

• produc hiperemia, hipersecreţia şi hiperplazia tractului genital în stadiul de excitaţie al ciclului sexual;

• sensibilizează miometrul pentru acţiunea ocitocinei;

• determină la unele specii dezvoltarea glandei mamare.

Acţiunile asupra organismului în ansamblu sunt:

• determină apariţia caracterelor sexuale secundare;

• determină, în mod ciclic, modificările de comportament sexual caracteristic reacţiei generale şi căldurilor;

• acţionează asupra hipofizei, determinând, în funcţie de concentraţia sanguină, mecanismul secreţiei ciclice de FSH şi LH.

Sub acţiunea hormonilor estrogeni sunt influenţate diferite aspecte ale metabolismului. Sinergic cu tiroxina, estrogenii reglează metabolismul bazal, care este cel mai activ în timpul stadiului de excitaţie al ciclului sexual şi mai