Гинекология, андрология и воспроизведение домашних животных

ovulului prin dehiscenţa foliculară, urmată de captivarea gametului de către pavilionul trompei.

Mecanismul neuro-endocrin al ovulaţiei explică fenomenul de dehiscenţă foliculară prin influenţa hormonului antehipofizar LH în dipolimerizarea enzimatică a acidului hialuronic şi condroitinsulfuric, existenţi în ţesutul periovular, în lichidul folicular şi în tecile folicului. Prin această depolimerizare substanţele respective devin intens hidrofile, ceea ce face să crească presiunea hidrostatică intrafoliculară. Ruperea tecilor foliculare la nivelul stigmei se datorează unei enzime proteolitice din lichidul folicular – colagenazei, care acţionează la acest nivel. Pereţii foliculari au o rezistenţă scăzută şi datorită congestiei şi stazei venoase..

În stadiul următor ovocitul de ordinul doi suferă o a doua diviziune de maturaţie care are loc în treimea superioară a ovocitului, în momentul pătrunderii spermiului în citoplasma gametului feminin.

În rezultatul acestei diviziuni din ovocitul de ordinul doi rezultă ovulul matur şi al doilea globul polar.

Ovulul matur se prezintă ca o celulă voluminoasă, cu nucleu mare şi cu citoplasma bogată în substanţe nutritive de rezervă. Diametrul ovulului variază la mamifere între 150-200μm în funcţie de specie.

Ciclul sexual

Începând cu apariţia pubertăţii şi până la climacterium activitatea reproductivă a femelelor prezintă o ritmicitate caracteristică fiecărei specii.

Procesul reflector, coordonat neuroendocrin, caracterizat printr-o serie de modificări morfologice şi fiziologice ale aparatului genital şi de comportament sexual al femelelor care se succed de la un stadiu de excitaţie sexuală până la altul reprezintă ciclul sexual. Un ciclu sexual cuprinde perioada dintre prima zi a unei faze de călduri şi prima zi a fazei următoare.

Durata ciclului sexual depinde de specie, rasă, climă, alimentaţie, întreţinere, exploatare, individ.

Caracterul de ritmicitate al ciclului sexual este indus genetic. La unele specii, ciclurile sexuale se succed frecvent şi pe tot parcursul anului, pe când alte specii manifestă într-un an doar unul sau două cicluri sexuale. Astfel, după caracteristicile frecvenţei manifestării ciclurilor sexuale femelele animalelor se împart în:

 policiclice;

 diciclice;

 monociclice.

La femelele policiclice ciclurile sexuale se succed în tot timpul anului. Din această grupă fac parte: taurinele, suinele şi unele rase de cai şi oi.

La femelele diciclice se întâlnesc, de obicei, două cicluri sexuale în timpul unui an (la căţea, pisică).

Monociclicitatea este caracteristică pentru femelele sălbatice şi căţelele din unele rase care prezintă un singur ciclu sexual pe an.

Între animalele mono- şi policiclice există femele care manifestă policiclicitate sezonieră, caracterizată prin succesiunea mai multor cicluri sexuale în sezoanele de montă: primăvara sau (şi) toamna (oaia, iapa).

Sezonul de reproducţie este perioada când intensitatea de manifestare a funcţiei sexuale este mai accentuată.

Funcţia de reproducţie la oaie se manifestă în special în sezonul de toamnă, între lunile septembrie şi decembrie, cu excepţia raselor merinos de Australia, Romanov şi cele de carne englezeşti, la care ciclul sexual se poate manifesta tot timpul anului.

La iepe ciclurile sexuale sunt mai intense în sezonul de primăvară şi toamnă, însă sezonul optim pentru apariţia unor călduri regulate şi intense este cel de primăvară, începând cu lunile martie, aprilie, mai.

Reproducţia sezonieră este controlată de epifiză, glandă endocrină ce secretă melatonină, responsabilă de apariţia pubertăţii şi de modelarea producţiei de FSH, LH şi LTH. Fotoperiodicismul are un efect inductiv asupra sintezei de melatonină în special la oaie, stimulând funcţia de reproducţie; la iapă melatonina are efect inhibitor asupra activităţii sexuale, manifestându-se odată cu creşterea numărului de ore de întuneric. Astfel, cabalinele se reproduc mai eficient primăvara, creşterea duratei şi intensităţii luminii reprezentând pentru ele factorul declanşator, în comparaţie cu oile, la care, din contra, stimulativă este scăderea duratei zilei şi a temperaturii.

Stadiile ciclului sexual

În evoluţia unui ciclu sexual se recunosc trei stadii:

 de excitaţie;

 de inhibiţie;

 de echilibru.

Stadiul de excitaţie al ciclului sexual se desfăşoară sub influenţa hormonilor steroizi, cu preponderenţa hormonilor estrogeni elaboraţi de foliculul ovarian în faza de maturare, iar stadiul de inhibiţie este dominat de secreţia progesteronului secretat de corpul galben.

Astfel, ilustrat în totalitatea modificărilor morfofuncţionale ce se produc în gonada femelă, în ciclul sexual se disting două perioade:

 perioada sau stadiul foliculinic (estrogenic);

 perioada sau stadiul luteinic (progesteronic).

Acestea sunt condiţionate de existenţa foliculilor ovarieni sau a corpilor galbeni.

Stadiului de excitaţie al ciclului sexual îi corespunde perioada foliculinică, iar stadiului de inhibiţie – perioada luteinică.

Cele două stadii principale (foliculinic şi luteinic) sunt separate de ovulaţie. Între stadiul luteinic (de inhibiţie) şi cel foliculinic (de excitaţie) următor se interpune un stadiu de echilibru.

Stadiul de excitaţie al ciclului sexual (foliculinic)

În cadrul stadiului de excitaţie al ciclului sexual se disting patru fenomene sexuale:

• estrul;

• reacţia generală;

• căldurile;

• maturarea foliculilor ovarieni şi ovulaţia.

În stadiul de excitaţie sexuală se reiau funcţii importante ale organismului, responsabile pentru pregătirea şi asigurarea procesului de reproducţie. Stadiul de excitaţie sexuală debitează cu liza corpului galben şi scăderea bruscă a progesteronemiei, fapt care permite sinteza şi eliberarea unor cantităţi mari de hormoni gonadotropi (FSH, LH) şi în consecinţă iniţierea maturării finale a unuia sau a mai multor foliculi ovarieni.

Maturarea foliculară se soldează cu sinteza de estrogeni care acţionează specific asupra tuturor segmentelor tractusului genital şi sistemului nervos central, determinând modificările morfo-funcţionale la nivelul aparatului genital şi cele de comportament al femelelor în timpul stadiului de excitaţie al ciclului sexual. Aparatul genital funcţionează atât de activ, încât se produc o serie de procese proliferative: cervixul se întredeschide, iar comportamental, femelele prezintă un interes crescut faţă de masculi. Toate reflexele condiţionate şi necondiţionate în acest stadiu, sunt supuse celor sexuale; chiar un reflex aşa de puternic, ca cel alimentar, este diminuat sau se inhibă complet. La femele se ridică tensiunea arterială, se modifică compoziţia sângelui şi calitatea laptelui.

Fenomenele stadiului de excitaţie al ciclului sexual

Estrul reprezintă o restructurare morfologică şi funcţională a aparatului genital pentru crearea condiţiilor favorabile pentru actul sexual şi fecundaţie. În această fază se produc modificări în special, la nivelul segmentelor şi structurilor tractusului genital: epiteliul genital prezintă hipertrofii ale celulelor, modificări circulatorii (edem şi congestie), hiperplazii cu descuamări şi cornificări la carnivore. Estrogenii provoacă hipersecreţia la celulele specializate de la nivelul oviductului şi glandelor utero-vestibulo-vaginale; activitatea vibratilă a cililor din celulele epiteliului salpingian este, de asemenea, stimulată de estrogeni.

Cervixul se relaxează, se întredeschide şi lasă să se elimine mucusul estral din mucoasa cervicală şi a vaginului anterior.

Reacţia generală (excitaţia sexuală) este o modificare în comportamentul sexual al femelei în timpul stadiului de excitaţie. Foliculii ovarieni îşi desăvârşesc maturitatea, iar titrul