Коллективный трудовой договор в РМ

P L A N

Introducere

I Contractul colectiv de muncă – izvor de drepturi şi garanţii pentru salariaţi

1.1 Noţiunea de contractul colectiv de muncă

1.2 Cadrul legislativ privind contractul colectiv de muncă

1.3 Trăsăturile caracteristice şi funcţiile contractului colectiv de muncă

1.4 Tipurile(nivelurile) contractului colectiv de muncă

II Părţile contractului colectiv de muncă

2.1 Părţile contractului colectiv de muncă la nivel naţional

2.1.1 Guvernul R M

2.1.2 Federaţia Generală a Sindicatelor

a)noţiuni generale. Scopurile federaţiei

b)drepturile şi obligaţiile federaţiei

2.1.3 Federaţia (Confederaţia) Patronatelor

a) Noţiuni generale. Principiile

b) Formele juridice de organizare a patronatelor

c) Atribuţiile de bază

d) Organizaţia Internaţională a Patronatului

2.1.4 Comisia republicană pentru negocieri colective

2.2 Părţile contractului colectiv de muncă la nivel local

2.2.1 Patronatul de ramură

2.2.2 Sindicatul de ramură

2.2.3 Organul administraţiei publice centrale

2.2.4 Comisiile ramurale şi teritoriale pentru negocieri

2.3 Părţile contractului colectiv de muncă la celelalte niveluri

2.3.1 Angajator (patron)

a) noţiuni generale

b) atribuţii de bază

c) repere comparative

2.3.2 Salariaţi

2.3.3 Sindicatele

a)noţiuni generale

b)trăsăturile

c)principiile

d)drepturile de bază

e)repere comparative

III Ordinea încheierii Contractului Colectiv de Muncă

3.1 Principiile încheierii contractului colectiv de muncă

3.2 Negocierea colectivă – forma de comunicare în relaţiile sindicat – patronat

a) Pregătirea procesului de negociere

- etape organizatorice

- etape tehnice

b) Desfăşurarea negocierilor propriu zise

c) Finalizarea negocierilor

3.3 Termenul şi forma contractului colectiv de muncă

3.4 Negocieri colective (aspect internaţional)

Încheiere

INTRODUCERE

În economia de piaţă contractele colective de muncă au devenit un atribut integrant, deoarece din punct de vedere economic joacă un rol principal în stabilirea preţului forţei de muncă pe piaţa muncii. Sindicatului este acel care protejează interesele social-economice dar şi câştigă drepturi fundamentale de muncă. Principala cale de a impune drepturile de muncă a salariaţilor este elaborarea şi negocierea contractului colectiv de muncă. Prin negociere, reprezentanţii salariaţilor, sindicatul, se află în condiţii egale cu partenerul său - patronatul.

Situaţia economică şi socială din Moldova a adus pe prim planul activităţii sindicatelor negocierea contractului colectiv de muncă. Prin adoptarea legilor privind contractul colectiv de muncă, salarizării şi pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă negocierile colective sunt recunoscute în calitate de procedură obligatorie de acordare a intereselor în relaţiile de muncă şi sociale. Aceasta în deplină măsură corespunde normelor internaţionale. Este un lucru absolut necesar de a cunoaşte bine de către fiecare a ei în practică, de asemenea unui contract colectiv de muncă.

Numai un contract colectiv de muncă suficient de amplu şi plin de conţinut poate deveni o bază temeinică, un izvor de drept şi protecţie socială a muncii pentru salariaţi.

Contractul colectiv de muncă (convenţia colectivă de muncă) exprimă sintetic, prin efectele sale, însemnătatea esenţială a negocierii colective pentru raporturile juridice de muncă . În prezent, în condiţiile economiei de piaţă, puterea publică este, practic în afara negocierii colective a a condiţiilor de muncă.

Negocierea colectivă este una dintre cele mai importante activităţi sindicale. Fie că se desfăşoară la nivel de unitate, de ramură profesională sau la nivel naţional, negocierea contractelor colective, urmată de încheierea acestora, reprezintă principalul scop al unei organizaţii sindicale.

Negocierea colectivă şi rezultatul ei normal, încheierea contractului colectiv de muncă, asigură :

- democratizarea relaţiilor profesionale prin plasarea deciziei normative în sfera de atribuţii ale partenerilor sociali;

- stabilirea, în cea mai mare măsură, a statutului juridic al salariaţilor ( a drepturilor şi obligaţiilor lor) prin acordul partenerilor sociali;

- adaptarea relaţiilor profesionale, de muncă, la stadiile de dezvoltare a societăţii şi a fiecărei unităţi, specificitatea lor de la un angajator la altul;

- protejarea salariaţilor împotriva eventualelor abuzuri profesionale.

Prin Declaraţia de la Philadelphia, încorporată, într-un fel (ca anexa), Constituţiei O. I. M., se recunoaşte efectiv dreptul de negociere colectivă, la cooperare între angajator şi salariaţi pentru ameliorarea organizării, colaborarea între salariaţi şi angajator în elaborarea şi aplicarea politicii sociale şi economice.

Şi Carta Socială Europeană acordă o mare însemnătate acestor probleme ale relaţiei salariat-angajator, enunţând modalităţile de colaborare, potrivit art. 6, astfel:

- consultări asupra chestiunilor de interes comun;

- negocierea contractului colectiv de muncă:

- concilieri şi arbitraje voluntare în vederea reglării conflictelor de muncă;

- dreptul salariaţilor, în caz de conflict de interese, la acţiune colectivă, inclusiv la grevă.

Se remarcă faptul că este prima recunoaştere expresă într-un document internaţional a dreptului la grevă (neconsacrat, ca atare, în convenţiile O. I. M.).

Reglementarea normativă în vigoare privind negocierea colectivă face ca, într-adevăr, contractele colective de muncă să devină, subsecvent legii, principalul izvor de drept al muncii pentru încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.

Rolul esenţial al contractului colectiv de muncă nu înlătură celelalte modalităţi de reglementare a raporturilor de muncă (prin act normativ, regulament de organizare, regulament de ordine interioară.

Reformarea vieţii economice a Republicii Moldova a dat viaţa formelor de proprietate diferite, fapt ce a adus la neînţelegerile dintre salariat şi angajator. Legislaţia în vigoare a Republicii Moldova le oferă participanţilor relaţiilor de muncă (salariaţilor, angajatorului) nu numai dreptul la rezolvarea neînţelegerilor apărute, dar şi dreptul la participarea salariaţilor şi angajatorului la stabilirea condiţiilor de muncă şi dezvoltarea relaţiilor lor în baza parteneriatului social. De această cauză un rol important în practica reglementării relaţiilor de muncă î-l joacă contractul colectiv de muncă.

Contractul colectiv de muncă, care este un act normativ local, tot mai mult îşi formează trăsăturile specifice care reglementează relaţiile de muncă dintre salariaţii şi angajatorul întreprinderii date, adoptând normele generale ale legislaţiei muncii pentru specificul întreprinderii date.

În lucrarea dată am încercat să reexaminez sistemul colectiv-contractual ale reglementării relaţiilor de muncă, şi anume, rolul contractului colectiv de muncă în practica funcţionării peţii de muncă, ordinea încheierii contractului colectiv, am arătat părţile contractului colectiv de muncă la toate nivelurile, am făcut comparaţie cu ţările străine privind tema sus-menţionată.

Pe parcursul scrierii lucrării eu am folosit nu numai dar şi literatura de specialitate, publicaţii periodice. De menţionat că, necătînd