Коллективный трудовой договор в РМ

muncă, ce conduc spre înrăutăţirea stării salariaţilor, în comparaţie cu legislaţia muncii în vigoare, să fie considerate nelegitime. Reieşind din cele expuse mai sus, condiţiile contractului colectiv de muncă, pot numai să se îmbunătăţească, dar nu să deprecieze acele garanţii de muncă social-economice, care sunt stabilite de legislaţie în vigoare.

2. Capacitatea reprezentării părţilor. Acest principiu indică, că toţi reprezentanţi a părţilor să posede acte scrise, care confirmă faptul capacităţii de a negocia şi semna contractul colectiv de muncă. În cazul încheierii (semnării) contractului colectiv de muncă de către părţile care n-au capacitatea respectivă, contractul nu are putere juridică.

3. Egalitatea părţilor. Acest principiu indică părţile negocierilor să aibă drept egal la ducerea tratativelor colective şi încheierea contractului colectiv de muncă. Toate hotărârile privind încheierea contractului colectiv de muncă se adoptă numai cu acordul ambelor părţi şi fiecare parte are voturi egale.

4. Libertatea alegerii şi punerea în discuţie a problemelor incluse în conţinutul contractului colectiv de muncă. Acest principiu indică, că conţinutul contractului colectiv de muncă să fie stabilit de către părţi. În acelaşi rând, orice parte poate insista la introducerea în contractul colectiv de muncă a anumitor condiţii şi aceste condiţii trebuie să fie liber discutate de toate părţile, acceptate sau nu. Legea Contractului Colectiv de Muncă interzice orice intervenţie, care poate să limiteze drepturile salariaţilor şi reprezentanţii săi sau să limiteze drepturile organelor puterii executive, administraţiei publice locale.

5. Libertatea acceptării obligaţiilor. Cu alte cuvinte orice parte trebuie să accepte liber, fără să fie influenţat, obligaţiile sale la contractul colectiv de muncă, adică acceptarea obligaţiilor se efectuează în baza obţinerii consensului.

6. Realitatea asigurării obligaţiilor primite. În prezent acest principiu joacă un rol important la aplicarea contractului colectiv de muncă. De exemplu, neîndeplinirea obligaţiilor contractului colectiv de către angajator în legătură cu faptul că la momentul încheierii contractului colectiv el nu a luat în consideraţie starea economică a întreprinderii, aduce consecinţe întreprinderii, fapt ce contrazice scopurilor reglementării contractul-colective a muncii, fiindcă, cum a fost menţionat mai sus, contractul colectiv este îndreptat spre stabilirea păcii sociale la întreprindere. Reieşind din cele expuse anterior, obligaţiile acceptate la contractul colectiv nu trebuie să poarte un caracter declarativ, dar trebuie să fie real asigurat.

7. Sistematizarea controlului şi responsabilitatea pentru încălcarea contractului colectiv. Respectarea principiului dat este considerată ca garanţie de răspundere a executării contractului colectiv de muncă.

Toate şapte principii descrise mai sus se răsfrâng asupra tuturor participanţilor contractului colectiv de muncă, nu numai asupra unei singure părţi.

3.2 NEGOCIEREA – FORMA DE COMUNICARE ÎN RELAŢIILE SINDICAT(SALARIAŢII – PATRONAT)

Conform legislaţiei în vigoare, este prevăzută procedura obligatorie de elaborare şi încheiere a contractului colectiv de muncă. Etapa primordială a acestei proceduri sînt negocierile colective.

Dicţionarele enciclopedice definesc negocierea ca fiind:

“un proces interactiv între două sau mai multe părţi care au interese comune şi opuse şi care se finalizează într-un acord acceptat de fiecare parte.”

sau:

“ansamblul de discuţii între persoane, parteneri şi reprezentanţi calificaţi sau abilitaţi, avînd ca scop ajungerea la un acord asupra problemelor puse în discuţie”

ÎN GENERAL, PRIN NEGOCIEREA SE ÎNŢELEGE SITUAŢIA ÎN CARE DOUĂ SAU MAI MULTE PĂRŢI, PRIN REPREZENTANŢII LOR, DISCUTĂ SAU INTERACŢIONEAZĂ ÎN DORINŢA DE A AJUNGE LA O SOLUŢIE ACCEPTABILĂ PENTRU AMBELE PĂRŢI – STABILIREA UNUI ACORD(CONTRACT).

Negocierea este un instrument esenţial al democraţiei şi sub o formă sau alta constituie baza sindicalismului la orice nivel:la locul de munca, ca şi faţă de toate instanţele cu influenţa asupra condiţiilor de existenţă ale salariaţilor.

Negocierea este, ca formă, un proces de comunicare, un dialog, consultare,(schimb de informaţie) menit să ducă la atingerea unui acord cînd dv. şi alţii aveţi interese pe care le împărtăşiţi şi alte interese care sunt opuse.

Există trei niveluri de negocieri:

- între indivizi – negocieri între diverse persoane;

- între grupuri de indivizi – negocieri între colective, organizaţii, partide;

- între naţiuni, state.

Oamenii au interese, atitudini şi dorinţe diferite şi pentru a-şi rezolva diferendele recurg la negocieri. Există negociere şi numai dacă există divergenţe de interese.

Interesul patronului este de a obţine cît mai mult profit şi deci de a aloca cît mai puţin celor pe care îi utilizează în acest scop.

Interesul salariaţilor este să obţină salarii cît mai mari, condiţii de muncă cît mai sigure etc.

Procesul de negociere nu se poate realiza decât prin instituirea sistemului de parteneriat, prin care se stabileşte relaţia dintre cei doi parteneri prin dialogul asupra problemelor de interes reciproc de care sunt preocupaţi prin natura obligaţiilor lor şi care vizează rezolvarea acestora în folosul întregii organizaţii.

Fiecare din participanţii la negocieri tinde spre aceea ca să considere opinia proprie cea mai corectă din punctul lui de vedere a problemei şi invers: datele, cifrele, argumentele, opiniile partenerului ca fiind necorecte, artificial alese. Cu cît sfera de suprapunere a intereselor reciproc argumentate este mai mare, cu atât baza negocierilor este mai trainică.

Figura nr. 2

Sindicat Angajator

argumente, argumente,

cifre, date, cifre, date,

fapte fapte

Baza trainică a negocierilor

Negocierile contractului colectiv de muncă au loc în cadrul unor serii de întâlniri dintre patronat şi reprezentanţii salariaţilor(sindicali).

Pot fi evidenţiate trei faze de bază ale negocierii:

- pregătirea negocierii (prenegocierea);

- negocierea propriu zisă;

- finalizarea (postnegocierea).

A Pregătirea procesului de negociere

Pregătirea negocierilor se efectuează continuu, reieşind din faptul că negocierile au un caracter permanent. Procesul negocierilor nu se întrerupe odată cu semnarea contractului(acordului).

Pregătirea pentru negocierea contractului colectiv de muncă prevede mai multe etape. (figura nr. 3)

Figura nr. 3

PREGĂTIREA NEGOCIERILOR

Organizatorice Etape Tehnice

Formarea echipei Sondaj de opinie

de negociere a salariaţilor

Elaborarea planului Acumularea, analiza

de acţiuni informaţiilor

Pregătirea locului Întocmirea proiectului

şi a ambianţei de document

Conceperea Antrenamente,

mandatului studiu de caz

Regulamentul desfăşurării

negocierilor