Коллективный трудовой договор в РМ

receptată dacă ea constituie un secret de stat sau comercial.

10. Fiecare din părţi poate antrena în negocieri nu mai mult de trei consultanţi (specialişti, experţi). Consilierii au dreptul la cuvânt numai la cererea uneia din părţi.

11. Şedinţa este închisă. Hotărârile se dau publicităţii comune presei numai după încheierea şedinţei.

12. În cazul apariţiei litigiilor, toate chestiunile vor fi soluţionate prin conciliere.

Prin acest regulament se urmăreşte scopul de a transforma activitatea comisiei pentru negocieri într-un proces de soluţionare a problemelor incluse în contractul colectiv de muncă, excluderea confruntării şi a neînţelegerilor dintre părţi.

ETAPE TEHNICE

Documentarea echipei de negocieri constituie o etapă absolut necesară în procesul de pregătire pentru negocieri. Pentru momentul şi scopul ce ne interesează – negocierea contractului colectiv de muncă – toate problemele trebuie să fie puse în legătură directă cu protecţia socială a salariaţilor. Sunt două etape importante:

1. Efectuarea unui sondaj de opinie printre salariaţi.

- pentru a stabili problemele de cea mai mare importanţă;

- pentru a stabili o listă de propuneri, ca bază pentru un proiect de revendicări;

- pentru ca salariaţii să se simtă implicaţi în procesul de negociere.

Pot fi utilizate în afară de întâlniri protocolate şi chestionare care vor fi formulate clar, fără termeni complicaţi şi să nu se ceară multe răspunsuri (maxim 4-5).

2. Acumularea, analiza informaţiilor

Echipa de negociere va face tot ce îi stă în putinţă pentru a obţine informaţii cu privire la întreprindere şi la ramura economiei respectivă (se va completa mapa negociatorului):

- organigrama întreprinderii;

- starea economico-financiară(bilanţul contabil) şi contractuală;

- planurile de dezvoltare (sau de restructurare, lichidare);

- nevoia de investiţii în tehnologia modernă;

- analiza salariilor la întreprindere, pe profesii, în ramură la alte întreprinderi conexe;

- rata inflaţiei;

- “preţul vieţii” (coşul minim de consum);

- căile alternative de reducere a costului producţiei şi de creştere a eficienţei;

- legi, alte acte normative în materie;

- date statistice oficiale, publicate de organele statale;

- contracte colective la nivel de ramură, naţional, alte întreprinderi din ramură.

Prin Legea privind contractul colectiv de muncă patronii de asemenea sunt obligaţi să prezinte informaţia necesară pentru desfăşurarea negocierilor. Participanţii la negocieri nu au dreptul să divulge informaţiile care conţin secrete comerciale sau de stat şi pentru aceasta poartă răspundere penală.

Sarcina echipei pentru negocieri este de a acumula informaţia strict necesară fără de care negocierile efective devin imposibile.

3. Întocmirea proiectului de document.

După acumularea informaţiei şi documentaţiei necesare până a începe întocmirea propunerilor (a punctelor din viitorul proiect de contract) un loc important îl ocupă analiza, sinteza şi sistematizarea lor.

A pregăti negocierile înseamnă deci a se asigura că revendicările prezentate pot fi satisfăcute dacă vor fi:

- formulate în termeni specifici unui contract;

- concrete şi realiste;

- clare, concise şi simple.

Un contract colectiv de muncă trebuie să fie înţeles de toţi salariaţii. În acelaşi timp orice prevedere, care nu e simplă şi clară, poate fi ulterior interpretată contradictoriu.

Echipa de negociatori va însoţi fiecare propunere de o justificare detaliată, iar aceste justificări vor fi bine gândite şi sprijinite de date concrete. De asemenea vor fi pregătite cu grijă şi ţinute în rezervă nişte soluţii alternative.

De îndată ce au fost elaborate propunerile de proiect de document, ele vor fi prezentate salariaţilor pentru a fi explicate în mod amănunţit în ce constau propunerile pentru a fi acceptate, modificate sau respinse.

4. Antrenamente

Realizarea practică a propunerilor ce vor fi puse în dezbateri trebuie să ţină seama de faptul că lucrările de întocmire a lor vor fi încheiate cu cel puţin o săptămână înainte de a începe negocierile propriu-zise, urmând ca în intervalul acesta să se fundamenteze fiecare problemă, cu antrenamente ale echipei de negociatori pe bază de cazuistică prin metode active. Poate fi utilizat jocul pe roluri, când un grup reprezintă sindicatul, iar altul patronatul.

Necesitatea antrenamentelor echipei de negocieri este ca liderul (purtătorul de cuvânt al echipei) să se convingă că obiectivele şi proiectul de contract ce urmează să fie negociate sunt cunoscute perfect de toţi membrii de echipă şi că sunt deja pregătiţi să argumenteze fiecare din problemele incluse în proiect.

În acelaşi timp pregătirea practică oferă prilej purtătorului de cuvânt să exerseze fiecare problemă majoră în parte, atât expunerea, cît şi argumentarea, depistând locurile slabe în argumentările lui.

În timpul antrenamentelor se va stabili limite minime şi maxime în cadrul cărora negociatorul poate negocia posibilitatea prezenţei şi gradul de influenţă ale consultanţilor.

B Desfăşurarea negocierilor propriu-zise

Orice negociere este formată din cinci faze:

a) Iniţierea (explorarea): părţile îşi fac o idee despre cerinţe, se stabilesc atitudinile, se vor recunoaşte căile ce vor urma în atingerea scopurilor.

b) Prezentarea revendicărilor (ofertelor):una sau ambele părţi vor expune propunerile ce se doresc a fi negociate.

c) Negocierea revendicărilor (ofertelor):se va căuta obţinerea avantajului maximum pentru părţi. În cursul negocierilor va exista un moment în care fiecare parte îşi va atinge scopul propus – sau va fi cît mai aproape de el. Cu aceasta începe următoarea fază.

d) Stabilirea acordului. Se stabilesc aranjamentele.

e) Semnarea (ratificarea). Încheierea procesului se face cu ratificarea în scris a înţelegerii.

Prezentarea revendicărilor

La această fază una sau ambele părţi vor expune ofertele ce se doresc a fi negociate. Negocierile pot fi abordate într-o manieră generală, atacând toate aspectele posibile şi urmărind realizarea unor progrese în ceea ce priveşte toată gama problemelor discutate, apoi se revine la o nouă abordare generală, se obţin noi informaţii şi se realizează noi progrese în derularea negocierii.

O altă modalitate de a negocia este de a ne concentra atenţia asupra unei singure probleme, discutarea completă a acesteia şi apoi se trece la problemă din cadrul negocierilor.

Negocierea propunerilor

O negociere reuşită se caracterizează prin capacitatea de a aduce argumente cît mai puternice, precum şi prin capacitatea de a respinge argumentele patronului. Acest moment cuprinde trei elemente esenţiale:

- respingerea: relevarea, în ceea ce spune interlocutorul, a contradicţiilor, inexactităţilor, punctelor slabe şi expusă propria versiune;

- explicaţia: aducerea de precizări asupra anumitor fapte contestate de adversar, calificarea anumitor date, venirea cu informaţii noi care pot fi puse în raport cu alte date sau situaţii;

- propunerile: prezentarea propriilor revendicări, argumente şi dacă este cazul şi propuneri de alternativă pregătite pentru a fi înaintate la momentul oportun. Pot apărea diferenţe de puncte de vedere cu referire la desfăşurarea negocierilor. Există două viziuni care sunt mai des întâlnite:

a) una dintre părţi propune revendicări, iar cealaltă le analizează şi văd dacă sunt