Коллективный трудовой договор в РМ

Componenţa nominală a Comisiei şi modificările la aceasta se aprobă prin decretul preşedintelui Republicii Moldova, la propunerile partenerilor sociali.

Comisia îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Constituţiei, Legii privind Contractul colectiv de muncă, Legii privind soluţionarea conflictelor colective de muncă, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, normelor dreptului internaţional în vigoare pe teritoriul ţării, altor acte normative şi cu Regulamentul Comisiei naţionale pentru negocieri colective.

Având o structură tripartită, Comisia include în componenţa sa câte 10 membri şi 10 membri supleanţi, propuşi de fiecare partener social – Guvern, Patronate şi Sindicate.

2.2 Părţile contractului colectiv de muncă la nivel local.

La nivelul local (la nivelul ramurilor) contractele colective de muncă se încheie între patronatul de ramură, sindicatul de ramură şi organul administraţiei publice centrale de specialitate.

Contractul local (ramural) stabileşte normele de salarizare, precum şi garanţiile sociale, facilităţii pentru salariaţii ramurii.

2.2.4 Comisiile ramurale şi teritoriale pentru negocieri şi dialog social.

Comisiile ramurale şi teritoriale pentru negocieri şi dialog social (în continuare – comisiile) reprezintă organele dialogului social instruite în cadrul ministerelor şi departamentelor, în consiliile judeţene, consiliul municipal Chişinău şi Comitetul Executiv al U T A Găgăuzia (Gagauz-Yeri).

Obiectul de activitate al comisiilor cuprinde:

- cooperarea tripartită în domeniul muncii şi soluţionării problemelor social- economice,

- încheierea contractului colectiv de muncă la nivel ramural şi teritorial, eficientizarea dialogului social. Comisiile se formează pe principii de paritate în baza deciziilor comune ale autorităţilor publice centrale şi locale (ministere, departamente, alte organe de specialitate, consiliile judeţene, consiliul municipal Chişinău, U T A Găgăuzia), patronatelor, organelor şi organizaţiilor sindicale din ramură şi teritorii.

Comisiile îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, actelor normative ale administraţiei publice centrale şi locale, regulamentelor proprii aprobate.

Având o structură tripartită, comisiile includ în componenţa lor câte 5-7 membri propuşi de fiecare partener social.

La nivelul ministerelor şi departamentelor, comisiile se formează din reprezentanţi ai:

- ministerelor, departamentelor, numiţi de către ministru sau directorul general;

- sindicatelor, numiţi de organele sindicale de ramură şi alte organizaţii ale salariaţilor, după caz,

- patronatelor, numiţi de patronatele reprezentative la nivel naţional şi de ramură, şi ai altor organizaţii obşteşti preocupate de chestiuni economice şi sociale.

La nivel teritorial, în comisii se includ reprezentanţi ai:

- autorităţilor administraţiei publice locale şi altor structuri ale autorităţilor publice centrale de specialitate, numiţi prin decizie de către conducătorii acestor organe, cu consimţământul prealabil al prefectului;

- sindicatelor, numiţi de organele sindicale locale, care au unităţi în teritoriu, precum şi de sindicatele reprezentative din unităţile neafiliate federaţiilor sindicale;

- patronatelor, numiţi de asociaţiile patronale teritoriale reprezentative şi /sau unităţilor economice neasociate cu un număr de cel puţin 10 salariaţi.

2.3 Părţile contractului colectiv de muncă la celelalte niveluri.

De asemenea, contractele colective de muncă pot fi încheiate la nivelul grupurilor de unităţi şi la nivelul unităţii.

La nivelul grupurilor de unităţi participanţii ai contractului colectiv de muncă pot fi: angajatori (patroni), sindicate sau alţi reprezentanţi ai salariaţilor şi organul administraţiei publice al municipiului sau raionului.

La nivelul unităţii, după cum s-a indicat, contractul colectiv de muncă se încheie între patron şi salariaţi. Salariaţii sînt reprezentaţi de către sindicate. În unităţile în care nu sînt organizate sindicate sau în care, deşi sînt organizate, nu toţi salariaţii sînt membri ai lor sau ai aceluiaşi sindicat, reprezentanţii sindicatelor sînt aleşi dintre membrii acestora prin vot secret.

2.3.1 Angajator (patron)

a) Noţiuni generale

Noţiunea de Patron este definită în art. 1 al Legii privind contractul colectiv de muncă: Prin patron se înţeleg întreprinderile, instituţiile, organizaţiile indiferent de tipul de proprietate şi reformă de gospodărire, precum şi persoanele fizice care utilizează munca angajată. Alte câteva sensuri:

Patron – proprietarul, cel sau cei cărora le aparţin mijloacele de producţie, dacă concomitent este şi conducător sau consiliul administrativ al acestei întreprinderi, sau:

Patron – conducătorul întreprinderii, adică reprezentantul statutar al întreprinderii. În proiectul Legii cu privire la patronate este stipulată următoarea definiţie: “prin noţiunea de “patron” se înţelege unitatea economică în calitate de persoană juridică, sau persoana fizică autorizată potrivit legii, care deţine şi administrează capital, indiferent de natura acestuia, în scopul obţinerii de profit în condiţiile de concurenţă şi care foloseşte munca salariată” .

În final deci apare termenul de angajator (mai definitiv în franceză employeur = cel care angajează) , atunci când întreprinzătorul /proprietarul nu mai poate conduce singur afacerea şi recurge la recrutarea altor persoane spre a lucra pentru el. În consecinţă, funcţiile patronului sunt:

• de a stabili termenii şi condiţiile pentru persoanele care acceptă să lucreze pentru întreprindere;

• de a dirija munca lor;

• de a conduce relaţiile cu ei;

• de a promova dezvoltarea resurselor umane ale forţei de muncă.

Patronii, ca şi salariaţii, au dreptul să se constituie, pe baza liberei asocieri, în organizaţii patronale care la rândul lor, constituind o forţă socială, apară în mod organizat interesele faţă de stat, de salariaţi, cît şi de celelalte pături ale societăţii.

b) Atribuţii în domeniul raporturilor juridice de muncă

Patronatul, ca partener la dialogul social, apare cu incidenţe importante asupra raporturilor juridice de muncă în următoarele ipostaze :

a) la negocierea contractului colectiv de muncă, la toate nivelurile, de la cel naţional şi al ramurilor şi până la cel de la nivelul grupului de unităţi şi al unităţii. Cu excepţia patronului de la nivel de unitate, spre a negocia şi încheia contractul colectiv de muncă, organizaţiile patronale trebuie să întrunească anumite condiţii de reprezentative.

De reţinut că patronul când negociază contractul colectiv de muncă, este obligat, de regulă, să ţină seama şi de opţiunile organizaţiei patronale din care face parte.

b) ca partener de dialog cu Guvernul, cu rol consultativ, în rezolvarea şi adoptarea unor soluţii în diverse probleme economico-sociale. Astfel spus, datorită importanţei şi ponderii pe care o are în ansamblul mecanismului social, patronatul este chemat să contribuie la adoptarea anumitor opţiuni macroeconomice. În acest fel, se analizează şi se adoptă soluţii orientative la scară naţională în domenii care interesează direct raporturile juridice de muncă. Ulterior, se realizează promovarea lor sub forma proiectelor de legi sau a adoptării unor hotărîri ori ordonanţe de guvern. Decizia finală aparţine, logic, organelor care au competenţa constituţională de a emite acte normative;

c) la Conferinţele Organizaţiei Internaţionale a Muncii, reprezentând interesele patronatului Republicii Moldova.

c) Repere comparative